Anamneză Veronica Simona Mereuta

până mai ieri
ştiam că-mi vreau în orice clipă
viaţa,lumea înapoi,de la început

până la nevoi, precum cea inutilă
de-a îndrepta retroactiv vină şi nu păcat
căci aşa îi spun dorinţei de foc ce mă ştie
puternică şi seacă precum lava uscată

dacă îţi spun că mi-e dor în fiecare zi
ştiind că mă auzi cumva
asta nu înseamnă că te-aş mai iubi de mâine
la fel cum ploaia e caldă vara
pot avea încrederea oarbă că-ţi mai trebuie
ce-am devenit de-o vreme
ram călăuză de vânt fără rost
pauză între sistolă şi diastolă de fugă

aritmie dezordonat ordonată între tot ce-mi aparţine trecut
şi prezentul pe care nu-l aleg
doar îl împart scris de mână
singura dovadă că n-am dat ultima ofrandă
trend-ului tehnologic proaspăt încoronat

mi-e dor de tine
aşa cum inima se rupe repetitiv
aparenţă a fiecărei contracţii
cu deznădejdea că e ultima care va fi
luare aminte a unui nou început

la tine mi-a rămas odihna
iertarea şi renaşterea
căci nu poţi fi laolaltă
pendulă şi ceas de zăbavă singurei
amintiri
cu care ai ales sa-ţi tatuezi trecerea

iartă-mă doar că am rătăcit iarba
ce se cuvenea să o răstorn atunci când ştiam
că ai să te pogori asupră-mi
şi a treia oară
la un loc arcuş, strună şi vioară

07.11.2012
Vero