S-au gârbovit câmpii sub semnul ceții,
Strivindu-și pacea-n bobi ce germinează
Descătușate-n raze de amiază,
Mai picotesc sub lenea dimineții.
E-atâta alb în cergi de nea și-n aer,
Încremenind chiar fumul spre boltire,
Dezghioacă,-n pietre, gerul nălucire,
Eliberând tăceri pe post de vaier.
Anemic, vântul, mai vălătucește
Vedeniile sub voaluri siderate,
De gheață flori stau pe ferești pudrate
Cât jaru,-n spuze, licăru-și răcește
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu