Într-o seară, un suspin şi-o râcâială-n uşă.
O căţeluşă.
N-avea curaj când am deschis, se trase-napoi…
Temătoare de noi.
Era udă pe bot de la ochi şi-o buza-i roşea picurând.
Tremura suspinând…
Am dat să închid când, văzând, făcu pasul în faţă!
Gândea ca şi noi, despre viaţă…
Ce gând, ce fior trecu de la ea înspre mine!
Simţiri de asprime…
Am oblojit-o, am spălat-o, mâncare i-am dat şi cuvinte
Frumoase în minte.
Ca şi voi, pe-aceeaşi uşă oftând când de-afară se-nchide,
Credeam că şi ea mă va vinde.
Dar nu! … cu micul botic, uşor, făcu acest lucru:
A închis, cum voi nu, uşa, pe dinăuntru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu