În jarul ce mocneşte ca păgân
Într-un decor de iarnă dezmăţată
Nu ştii ce vrei: să plec, sau să raman
Şi să se-aprindă focul înc-o dată.
Ne-mbrăţişăm din nou flămânzi şi muţi
Şi ne lăsăm iubirea în derivă
Aproape resemnaţi, ca doi recruţi
Ce nu mai au nici o alternativă.
Ai vrea să mă alungi, să mă opreşti
În tine e război, în mine-i pace
Şi vreau atât de mult să mă iubeşti
Ştii tot ce-mi place şi ce nu îmi place.
Şi cum să plec, când focul s-a aprins?
Mă trec fiori de dorul tău, şi iată!
Afară ninge parcă dinadins
Să nu mai plec acasă niciodată.
23.01.2013, Zavoianu Vali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu