Lumina pală din sufletul pierdut,
cu-n strigăt mut mă încolţeşte.
Privirile-ţi sunt ţipete-n tăcere!
Ochii tăi destăinuiesc ce-ascunzi,
în inimă, sub lanţul roşu de durere,
buzele-ncleştate nu cunosc surâsul,
desculţ păşeşti prin câmpuri de urzici:
Cu capul aplecat lovit de nedreptate…
HD 23.01.2013 RM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu