miercuri, 23 ianuarie 2013

FLĂMÂNDĂ de Aurel Peteoaca

Cu o peşteră mi-ai cucerit un vărf de munte,
Iar sânii tăi pietroşi..i-aş traversa ca punte,
Prăpastia-mi de gură...ţi s-a prăvălit pe gură,
Te-am cucerit Regină doar mutând o Tură...
Te-am cucerit din nou, la fel ca la început,
Câmpia ţi-am păscut pe abdomenul supt,
Te-am cucerit din nou,la fel ca întâiaş dată,
Pe gât ţi-am scris săruturi,uitate în erată.
Şi dacă îţi mai flutur,azi,chemări fecunde,
Urcuşul meu timid, sub coapsa ta se ascunde.
Eşti plină ochi de mine şi până în rărunchi
Eu ţi-am păşit în carne,asemeni unui junghi
Şi te-am pătruns cu febră până în călcâie,
Pe coasta ta de drac am ars mereu tămâie.
M-ai ademenit în mreje şi mai vânat din pândă,
De trupul meu bolnavă,de gura mea flămândă.
Şi fiindcă,azi,eşti doar a mea,minune de femeie,
Am să-ţi primesc iubirea şi am s-o ţin sub cheie,
Iar dacă ochii hulpavi,de străin,te adoră şi te cer,
Eu nici măcar din umbra ta,fărâme nu le ofer.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu