Vino
cu palmele încărcate de primăvară…
Cireşele de mai
au gustul trupului dezmierdat…
În buzunarul rochiei
cresc romaniţe…
Vântul aleargă
fluturând poalele pământului…
Vino!
Peste ,,Puntea Suspinelor,,
durerea se diluează
albastru…
Viaţa
îşi încrucişează braţele
în muguri noi…
Vino
cât încă mai pot să măsor
distanţele
cu privirea agăţată de respiraţia
stelelor…
Vino
haide
vino
până când nu devine roua
închisoare de fluturi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu