În chip de înger tainic sărutul să ți-l fur,
Din scoici de mări albastre ,petale de narcis
Ți-am desenat pe buze a farmecelor nur.
Cu sufletul în rugă, dorințe-n ghilotine
Te-am scris cu necuvinte și doruri în delir,
Să nu te uit vreodată când merg pe căi străine,
Secundele-mpietrite să pot să îți răsfir.
Prin multele hârtoape e drumul lung spre tine
Se tânguie piciorul de pas împiedicat,
Constrângeri solitare și zi ce nu mai vine,
Sub pleoape constelații orbite de oftat.
Nesomnul tău veghează la clipele cu mine
Regretul că-nserarea nepăsătoare tace,
Ne macină lăuntric povara din destine
Și dorul ne adoarme-n străine carapace.
Mai urc câteva trepte și sufletu-ți răpesc,
O punte din iubire și dor ți-am zămislit,
Din dragoste pot stele din loc să le urnesc
Îmi ești răspuns de taină, miracol înfrunzit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu