vineri, 18 ianuarie 2013

Realitate de Lavinia Amalia


Am privit Omul prabusindu-se,
Multi oameni s-au adunat in jurul lui sufocandu-l ,
Panica,lacrimi ,metafore presarate in van,
Mainile arunca pietre,
Zidurile sunt  mute,
Casele bantuite de gri,
Vointa e inseminata in uterul de gheata
al cadanei anorexice.
Vreau un strop de viata sau un bilet spre Normalitate
(dar si aceasta este un ideal).

Asternutul altarlui e pervertit cu ritualuri pagane,
in camera goala,un copil  fara gura tipa,
o umbra de soare incearca sa mangaie sufletul imprastiat,
injectat cu morfina,
multimea e surda,porumbeilor le sunt smulse aripile,
toti cred ca afara ninge,
cineva coboara zgomotos scarile ,
apoi  totul  tace...
ziua urmatoare,mari titluri cutremuratoare in ziare,
eu sarut zapada rece,macar e naturala,
Strategic,diavolul isi muta pionii,
Din haosul diplomatic calculat se va apinde iadul,
Mercenarii lui isi flutura sabiile de foc pe cerul lumii,
Cerul Apocalipsei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu