E numai stea;
Vântul adie printre noi,
Printre cuvintele noastre de dragoste;
Taie lacrimi și fuge
Din trupul meu numai vis,
Din trupul meu numai stea;
Și te întreb pe tine vântule…
Unde e dragostea mea?!
Să-și fi rătăcit pașii
Peste izvoarele-nsetate de viață?
Te rog, vântule, încercuiește-mi dragostea
Cu lanțurile și sufletul meu.
Și lasă-mi rădăcinile
Să le aud cum se întorc pe pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu