(În ochi clepsidra-și curge ...)
În ochi clepsidra-și curge spre înapoi lumina
Amestecând tenebra tăcerii în coșmarul,
În care rău-și varsă prin lacrimă amarul
De condamnat la viață, mărturisindu-și vina.
Din curcubeu, culoarea sedusă de-ntuneric
Se-mpuținează, cade, trecânduse-n abise,
Lângă jivine calpe de Cel de Sus proscrise
Să-și mântuie păcatul sub orizontul sferic.
Ard astre doar o clipă trecând răceala-n ghețuri.
Pierdută le e vlaga-n prelunga rătăcire
A razei lor firave schimbate în clipire,
Gângănii somnolente născând lactee cețuri.
Nepăsător e timpul la nefirești altare;
Pe drumul lui se-nșiră doar stele căzătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu