Iubitul meu, să-ţi stăpâneşti doar frica Trimit misiva, doar cu-n singur scop, Să ştii că sunt pe drum şi am ales cotiga De melc sunt paşii… şi-i cam bat pe loc…
Poate m-ajungi dacă-ţi măreşti compasul Să numai socoteşti că timpul e-n risipă, Aş vrea să ocolesc acum… impasul Să nu te pierd… Aici… totul e frică.
Tangajul şi furtuna, pleacă si vin în karmă Căci toţi pornim cu stângul şi nimeni nu aude, Nu le mai stăpânim, cu greu se mai destramă Focul ori se-nteţeşte, ori… arde-n paie ude.
Iar ritmu-ncetineşte, făr’a fi permanent Când sentimentul fuge, pierzându-şi din activ Din răsputeri dorim, cerând… imperativ Give me your soul, give me your hands!...
Îmi vii în gând şi-mi încreţeşti oglinda minţii Căci mai mereu, aş vrea ceva să-ţi spun ‘Geaba adulmeci şi-ncerci să-ţi ascuţi dinţii Găsindu-te-n silabe, mai vreau să te compun…
Şi uneori pe umăr, îţi vine spiriduşul Să te trezească din profunda-ţi reverie, Roagă-l…te lase, să-nghiţi tot gălbenuşul Numai aşa-ţi revii, când eşti… în agonie.
Să ştergi definitiv, griul de pe revers N-ai să gândeşti decât… doar pozitiv, La rându-mi, îmi rezerv un pasos dobles L-oi exersa… numai sperând… iterativ…
Tot ce-i pierdut se-nchide în durere Voi lua din nou busola să calculez zenitul, Am şi uitat trecutul, numai văd nicio urmă Încerc să-ţi fiu şi zorii, apoi… şi asfinţitul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu