PRINTRE MUZE... de Patricia Serbanescu

Numărată printre muze
Tolănită-n baldachin
Ţi-aş şopti mărunt, din buze
Printre flori de rozmarin...

Şi-n tăcerea ce-nfioară,
Bântuiţi de vreun ciclon
Te-oi băga de tot în boală,
De-om cânta pe-acelaşi ton.

Vise cuibărite static
Cu miresme răvăşite
Naşte viforul empatic
Între mâinile-amorţite.

Mângâi tenul măsliniu
Ce-l sărut printre petale,
Închid genele, târziu
Căci dormit-ai, cu o floare.

Dumnezeu are lucrare
Mai mereu zădărnicită,
Sau noi… nu avem răbdare
S-o primim mai întregită.

Cu toţi cătăm fericirea
Numai cea adevărată,
Însă singură, ea este
Doar aceea…imediată.

Inima zburdă spre soare
Şi grăbită, hotărăşte
Mai mereu ea îşi doreşte
Numai ceea ce… nu are…

28.01.2013