Mă aflu-n partea vieţii mele,
învăluită-n ţesături de ceaţă.
Tu, stai în colţul tău verzui,
înconjurat de umbre triste.
Nimeni la lumină nu ne cheamă;
nici melodii duioase,
nici zbor de rândunici.
Eu, nu pot să te-ajung,
iar tu, nu vii, pe drum deschis,
pe veci el ne desparte.
El trece peste, şaptesuteşapte,
munţi şi văi şi mări.
Deşarte gânduri şi
speranţe ce se zbat,
în muşuroiul inimilor noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu