Între voi două, mă simt în siguranţă,
Împărţindu-mi aflarea ceasurilor de încremenire
Forfecându-le în secunde adevărate.
Mulţi, nu vă vor cunoaşte vreodată,
Deşi, povestea lor, voi le sunteţi,
Şi a lemnului, şi a inimii pietrei
Şi a tăcerii fără de sfârşit.
A fost, de în gheaţă să înfloresc,
Pe un pat negru de întunecat
Plutind stăpân plecărilor înapoi,
Stoluri de bumeranguri sonore
Străpungându-mi oracolul veşniciei,
Atâta siguranţă dând călătoriei,
Cât rodul, pomului său.
Mă ştiu în siguranţă între voi,
Între două puncte, un altoi
Ce umple un hău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu