Iluzia iubirii de Gabriela Dangu si Emil Marian

Iubirea ne e slabanoaga,
Nu mai e cal, e doar martoaga,
De-abia se vede, e un fum,
La ambulanta am sa sun.

Suna iute la Salvare,
Iubirea face-atac de cord,
Haide ca acuma moare,
De se-arunca peste bord.

Si de grab-asa patruns,
Ambulanta am sunat,
Nici acuma n-a ajuns,
Merge cam impiedicat.

E cod galben de zapada,
Ambulanta are-o scuza,
Drumu-i greu si sta sa cada,
Pe iubire n-o refuza.

Iata vin doi natafleti,
Cu mutre ca de poeti,
Cic-ar fi de la Salvare,
-Hai ma, ca iubirea moare!

-Baga-i aer, baga-i ser,
Ca acuma pleaca-n cer!
Ne rugam noi in nestire,
Sa n-o pierdem pe Iubire.

Vin surori, si medici vin
Si tot strig-asa intr-una
E urgenta si e chin,
Iubi face pe nebuna.

Mai tarziu stabilizata,
Sade-n pat asa lungita,
Cu pilule e drogata,
Sforaind cam ametita.

Trăim așa-n iluzie, 
O existență efemeră,
Cu o iubire pasageră, 
Hrănită c-o perfuzie.