Prea repede-ai plecat
Poate a trebuit...
Te mai zaresc abstract prin dorul rastignit
In sufletul pustiu durerile azi ning
Si-n fiecare zi de cand nu-mi esti
ma sting...
Vas naufragiat e zborul zamislit
Amfore ce se sparg
in visul asfintit
Mi-ai spus sa cred in mine,
sa ma bucur de ploi
Ca-mi luminezi cararea cand ochii mei sunt goi
Tu imi sculptezi iubirea cu nor
si necuvant
Cenusa-i departarea ce naste azi mormant
As vrea sa-ti dau ceva...inima-i prea schiloada
Iti las dragostea mea fara de fard,
intreaga.
Mereu zidesti in mine,imi esti omniprezent
Ma mangaie-amintirea cand bratul tau e- absent...
Prea repede-ai plecat
poate a trebuit...
Te mai zaresc abstract prin dorul rastignit
si nu te-am inteles,
eu numai te-am iubit...
Lumina mea cea sfanta cu chipul Infinit
De ce-al Tau soare plange in sufletu-mi trudit?
Vreau lacrima-Ti de sange
durerea sa mi-o spele
Sa-mi pot odihni gandul pe mantia de stele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu