De-ai sti
cum ploua rabdarea
prin genele ce-ti mangaie chipul...
cum dorul isi schimba culoarea
cum trece cadent anotimpul...
De-ai sti
ca altarul iubirii
in suflet o jertfa mi-aduce
ca asternutul luminii
imi arde cuvantul
pe cruce...
Azi sorb din ceasca-amintirii
dorinta de zboruri hoinara
sus,zarea isi plange copiii
dospiti intr-un uter de ceara.
Toamna aseaza risipa
sapata in carne-asteptarii
marea ingroapa aripa
crescuta-n laguna visarii...
Si sarut urma pasilor tai
pe cararile trupului mii
port voalul pustiei
pe umerii goi
De-ai sti
ca nu-mi sunt...
ai sa vii?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu