Coboară soarele, îşi pleacă după dealuri geana roşă,
Ca un murmur, vântu-alintă bolta prinsă ca o broşă
Peste dragostile noastre,
Iar pe floarea noastră scumpă, străluciri de ochi măiastre,
Ca torentul ce inundă văi cu viaţă ce se naşte,
Se cobor şi se afundă,
În culori nemuritoare,
Codri, plini cu dragi izvoare,
Păsărele somnoroase
În descântece duioase
Şi-n mâhniri ori în regrete,
În frumoase epitete.
Şi cum vin şi se afundă
Ca-ntr-o liniştită undă,
Merg şi eu, cuprins de ele
Chiar de-s om,
Şi cu razele de stele
Peste pom,
Printre creanga parfumată
În popasul meu sub tei,
Cu privirea-nlăcrimată,
Vers, ofrandă-ţi dau să iei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu