După drum lung şi straşnic zgribulit,
Am aţipit pe canapeaua veche
Şi rătăcesc prin lumi fără pereche,
Purtat de vis, mă simt parcă vrăjit.
Mă ia în braţe vântul jucăuş,
În horă printre nori apoi mă-mpinge,
Prea prinşi de joaca lor, doar unul ninge
Şi-i fur un fulg în palmele căuş.
Cu el alerg înspre iatacu-n care,
Mi te aşezi în braţe, ghemuită.
Ca pe-un odor depun apoi, ispită,
Cristal în păr, pe buze sărutare.
Tu nu te zbaţi, nici nu vrei să te smulgi
Şi doar te simt la pieptul meu uşoară,
Să-mi crească bucuria, vântul zboară,
S-aducă năzdrăvanul, zece fulgi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu