Cânt de Costel Suditu

Lungi tăceri, prin rămurele
Strâmbe, negricioase, chele,
Se grăbesc şi se afundă
Ca o undă, ca o undă…

Ca un cer întors pe spate,
Lacul are mere coapte,
Luna tace şi suspină
În lumină, în lumină…

Ca o apă zburătoare
E pământul, lângă soare,
Contemplându-l cu nesaţiu
Doar din spaţiu, doar din spaţiu…

Şi, ca veşnic ipohondru
Este legănatul codru
De suspine, prins în cânturi
Doar de vânturi, doar de vânturi…

Căci privirea mea cuprinsă
Ca o stea într-o eclipsă,
Nu va fi cu strălucire
Decât, numai în iubire…
Decât numai în iubire!