Ce-mi pasă mie că de-atunci...
Atâtea ploi mi-au nins trecutul
Aruncă-ţi aripile lungi,
Să-mi pară groaznic începutul!
Ce-mi pasă mie de ce-a fost,
Un vis trăit într-un alt vis,
Am prăznuit... acum e post,
E bună vremea de murit!
Ce-mi pasă că la pieptul tău,
Puteam să stau o veşnicie,
Şi te-am iubit şi te-am pierdut,
Acum... e vreme de beţie.
Ce-mi pasă mie că-mi spuneai,
Atâtea clipe fac... o mare,
Şi-n braţe moale te lasă-i,
Lăsându-mi semne de-ntrebare...
Ce îmi mai pasă mie acum?
Eu, n-am ştiut că se şi moare...
Şi-am să-mi trăiesc viaţa postum,
Când moare-o mamă... Totul moare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu