Ofrandă aburii-şi trimite,
Cercând cu ei să-l îmbuneze,
Căldura să i-o savureze
Adâncurile prea răcite.
- Nu-i pentru mine ruga asta,
ci pentru cei ascunşi în pântec !
Lor le-a răpit al vieţii cântec,
gerul, ce le-a menit năpasta.
Se împietresc sub apăsarea
Răcelii care-i înconjoară,
Din an în an, ca prima oară
Când frigu-şi plimbă nepăsarea.
- Dă-le căldură, sfinte soare
căci doar cu tine mai răzbesc,
ca din trecut destin ceresc,
poporul de vieţuitoare !
Se unduiesc algele-a rugă,
O bulă peştii liberează,
Chiar broaştele ce hibernează
De-i cald, dau parcă semn de fugă.
Şi-ntoarce soarele uimirea
Spre apele de ger blindate
Şi le trimite sănătate,
Când le străpunge cu privirea
[din ciclul "Pasteluri"]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu