Copii prea-concepuți în eprubetă,
Copilăria lor, cum poți s-o minți?
Ea, niciodată nu se mai repetă.
Ei nu știu, ce e tată, și ce-i mamă,
Lumina sângerează-n ochii lor,
Vai de copiii ce mereu îi cheamă
Pe cei ce-n viață nu au niciun Dor,
Pe cei ce-n viață, nu știu ce-i Iubirea,
Tu iartă-mi supărarea de acum,
Tu iartă-mă, nu m-am pierdut cu firea-
Vai de copiii cei născuți postum!...
Ea, niciodată nu se mai repetă.
Ei nu știu, ce e tată, și ce-i mamă,
Lumina sângerează-n ochii lor,
Vai de copiii ce mereu îi cheamă
Pe cei ce-n viață nu au niciun Dor,
Pe cei ce-n viață, nu știu ce-i Iubirea,
Tu iartă-mi supărarea de acum,
Tu iartă-mă, nu m-am pierdut cu firea-
Vai de copiii cei născuți postum!...
Duminică, 18 Noiembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu