În căsuţa cu miresme de gutui şi mere coapte
Unde mustul se revoltă , cu pastrama se tot ceartă-
Stau de vorbă mulţi dovleci(noi bârfim că sunt zevzeci!)
Şi se plâng că n-au seminţe, ca în alte tinereţi.
Îşi văd viitoru-n leruri şi-n plăcinte cu hamei,
Sunt ţinuţi şi pe ogoare, până dă bruma pe ei,
Niciun sfat nu e primit, sunt făcuţi doar de ocară-
Că-s prea galbeni, prea oranj, seamănă c-o portocală.
Portocala nu-i de-a noastră, da-i primită cu onor
Şi plătită cu valută, , dividende, că-i sezon
Şi-aşezată în vitrină, locul dovlecesc pierdut -
Cam târziu, cu scorţişoara patiserul a apărut...
Şi-atunci, ce bucurie! Toţi îi văd, îi linguşesc,
Se grăbesc s-aducă ode neamului cel dovlecesc-
Deodată au seminţe, mult mai mult ca altădată...
Ei, se pare , nu cu apă grădina a fost udată...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu