Tatălui meu... de Nicoara Nicolae-Horia

Azi nu mai știu
întâiul meu

cuvânt,
de mi-a fost mamă
ori
de mi-a fost tată,
din ziua scrisă
ca un dor
înfrânt
mi-a rămas memoria
certată!
Eram copil atunci
și tu plecai
cu ochii învinși
spre zări necunoscute,
cum te rugam
din vârsta mea,
mai stai!
Dar pe-un copil,
vai,
cine să-l asculte?!