pot de Veronica Simona Mereuta

zâmbi
dincolo de toate
ca o amintire din altă lume

cu gust de iarnă
şi miros de fân cosit
în hambar de aşteptare

gândul nu se cade a mai fi, vreodată,
fraza de compromis
nicidecum povestea netăgăduit de sinceră
reduta ce-ţi vine a o apăra
cu ultima suflare
aidoma în foc şi în linişte de mare

nu-mi e gândul a scrie vorbe a despărţire
cuvântul e cel care doare şi vindecă,deopotrivă,
locul
porneşte cu dreptul şi amână
cădere de aripă pe uscat de pământ

a început
să-mi fie teamă
chiar dacă e un semn bun
mi-e dor să spun te iubesc
din adânc şi din zenit
în acelaşi timp!

18.11.2012
Vero