Mă predau ţie de Florina Sanda Cojocaru

Mă predau cerurilor de ametist
Şi întind mâinile ca şi cum
M-aş putea cuprinde de necuprins.

Mă predau ierburilor în trăire de verde
Şi câmpurilor de maci sângerii în apusuri
De lavă,
Simţind sub tălpile goale
Oftatul lutului.
Mă predau dezlănţuirii de ape
Ce curg de ceruri, a plâns,
În pământuri însetate
De dragoste,
Despletită şi rătăcind
În nopţi albe,
În căutare de tine.
Mă predau mărilor,
Să fiu doar un val
Din infinitul de valuri,
Să spăl în pletele-mi de albastru
Nisipurile ţărmurilor tale
Şi să porţi de mine
Sărutul uşor sălciu
În zilele în care îmi voi cuibări
Neliniştile
La pieptul tău.
Mă predau zborului spre înalturi
Şi rog singurătăţile să-mi lase
Aripa neatinsă.
Mă abandonez ţie, iubite,
În dragoste
Ce trece dincolo de noi.
Am să cânt, am să cânt de tine
În dimineţile mele
Şi am să curg, am să curg de tine, a ploaie.
Am să mă cuprind a vânt
Şi am să rămân, am să rămân de tine,
Iubind.