Pornit pe-al vieţii nou făgaş
şi drumuri cu destine scrise,
mă aflu, monstru ucigaş
ale-nceputului meu vise.
Spre viaţă intermediar,
postat-ai pântecul de mamă.
Cu-ntâiul pas în calendar,
prima mea noapte se destramă.
Hrăzindu-i vieţii mele rostul
de-a le-ntrona pe toate-n suflet,
îmi dai în Tine adăpostul
şi labirinturi pentru umblet.
Calc apăsat peste pământ,
pătrund oglinzile de ape,
iar aerul îmi e veşmânt
cât Duhul Sfânt îl simt aproape.
Învaţă-mă, Fiule Sfânt
ce să aleg, cum să mă rog,
nu doar prin pilde, ori cuvânt,
sau prin porunci din decalog !
Lumina Ta vreau să mă soarbă
ca tril înalt în zbor spre soare,
din firul mătăsos de iarbă,
răspuns la marea întrebare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu