Eternitatea de azi de Cătălin Codru

Vreau să mi te laşi în palmă,
Fruntea ta să ţeasă gânduri,

Şi doar liniştea să-aştearnă,
În pocale stropi de struguri.

Ridicată-n cotul drept,
Tu, să mă priveşti mirată,
Eu sărutul să-ţi aştept,
Incă-odată... şi incă-odată.

Mâna-mi ca o mângâiere,
Să se-apropie de tine,
Un pian, plin de tăcere,
Să ne-mpartă, muzici fine.

Pielea ta... înfiorată...
Parcă îmi recită versuri,
Inima-mi bate furată,
De cele mai vechi răspunsuri

Dans de zboruri să ne poarte,
Întuneric şi lumină,
Răsturnaţi în lumea noastră,
Vinovaţi de-a noastră vină.

Roi de-mbrăţişări nebune,
Fără gânduri, fără minte,
Două umbre-n astă lume,
Adâncite-n jurăminte.

Zori să-şi strige drept de rouă,
Cu robia-n libertate,
Vor să-nceapă-o viaţă nouă,
De azi... o eternitate.