EPISTOLE TÂRZII-Popa Ines Vanda

Tu îmi răspunzi chemării din iernile sihastre 

Și vii trișând destinul în agonii de fum,
Prin borangic de stele doar inimile noastre
În candelă de vise împart același drum.

Eu lacrimile tale le strâng la mine-n suflet,
Tu dorul tău de mine în simfonii-l cuprinzi,
Toți îngerii iubirii mi-i zămislești în cuget
Și ochii tăi, doi iriși, păcate în oglinzi.

Încătușam iubirea în snop de neputință,
Însângerând albastrul cu spasme otrăvite
Și ne-ndoliem adesea-n potop de necredință
Plătind arvună vinei, dorințelor ispite.

Respir prin necuvinte și îți sărut suspinul,
Cobor în hău cu tine și zbor spre răsărit,
Prin rugăciune sfântă îți îmblânzesc destinul,
De-ntarzii inc-o viață te-aștept în infinit.

Un curcubeu răsare într-un oftat de frângeri,
Noi unul fără altul, doar suflete pustii,
Suntem uniți în taine prin suflul unor îngeri
Și-n raclele iubirii, epistole târzii.