miercuri, 14 noiembrie 2012

Chipului - de Costel Suditu

Acest chip încruntat..
La masă cu tăcerea,
Înghite resemnat,

Durerea..

Această umbră stranie..

Plângând ca o sfeştanie,
Mai pune spiţe roţii
Singurătăţii..

Ca un val pe moarte

Saltă şi se creşte..
Ţărmul, prea departe-i
Este..

Stă-n oglinda mată

Umbră moartă-n ea,
Făr-a şti o soartă
Mai grea;

Acest punct..

Ca o floare din cartea
Unde totu-i defunct..
Ca moartea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu