Blestem… de Nicoară Nicolae-Horia

În Versul tău cu încolăciri de şarpe
Mi-ai cuprins de-o vreme fiinţa toată,
Ca Aerul neliniştit pe harpe

Să nu-ţi găseşti odihnă niciodată.

Să nu se-aline mâna care scrie,
Gândul tău de-a pururea văpaie,
Cuvântul care eşti şi o să-ţi fie,
Să nu te mai încape- Nicolae!
............................................

Aşa m-ai blestemat, ţi-aduci aminte,
Nu se nuntise floarea pe pământ-
De-atunci, când scriu, în umbra ei fierbinte
Mi-adăpostesc neliniştile-n vânt...