Și-mi plouă-n inimă cu lacrimi amare,
Plămînii se umflă și apoi oftează,
Iar norii se-aleargă din zare în zare..
Ca ieri era vară cu soare străluce,
Iar roua din iarbă da gînduri senine,
Se văd doi copii, dau de mîini să se-apuce,
Destinul m-aleargă, m-aduce la tine.
Dar crivățul vine, iar bate la uși
Și timpul se scurge la fel ca lumina,
Mă arde-acum gerul, trecînd prin mănuși,
Rămas-am iar singur, a mea o fi vina?
Trei frunze se-aleargă pe strada pustie,
Iar pașii mă poartă acum spre destin,
E vremea din urmă, ce va ca să vie,
Ne ducem cu toții, trăind prea puțin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu