AMINTIRE VIE... de Patricia Serbanescu

vântul duios, m-adia în soare
şi răvăşindu-mi părul către mare
mă prinde-n amintirea încă vie

când pipăiam nisipul... lipit cu noi
de glie...

era sublim atunci, nespus de bine,
îmi aminteşte vântul, despre tine
ţâşneau scânteile timp şi răstimp
iubire zămislită pe alge...
şi nisip.

îndrăgostiţi, cu sufletul fierbinte
ne alergam în clipocit de valuri,
îmi vin în minte dulcile-ţi cuvinte
când încercai să mă ridici...
pe maluri:

- iubire, vei veni iar tremurând
cu-adierea-ţi parfumată în cuvânt?
ca un vulcan, lăsa-vei lava pe pământ
‘necându-mă în respiraţia ta
flămând?

cât mai doream să ne-ntâlnim în vară
şi-n suflete să presărăm fiori, spre seară
să luminăm nisipul cu străluciri cuprinse
în pletele ce-aşteaptă încă pe plajă,
neprelinse...

* * * de Iurie Osoianu

Singurătatea mea e catedrala 
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul 
Am ridicat-o pe diagonala 

Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul

Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei

Singurătatea mea e nostalgia
Poemului sfârșit din începutul
Acelui absolut din România
Mai singur decât însăși Absolutul...

09 noiembrie 2012
Moscova

eu mi-aş dori de Leonid Iacob

O săptămână doar? E prea puţin!

E mi-aş dori un veac de fericire

Şi mult mai multă speranţă şi iubire

Că nici un vas nu e de-ajuns de plin!

Că mările pe care navigăm

Au valul lor albastru-ntunecat

Şi-s cele ale unui vechi păcat

Prin care înotăm, tot înotăm.

Iar inima ni-e barca solitară

Fragilă, nestatornică şi rea

Şi o purtăm cu noi aşa cum este ea

Deşi e uneori atât de-amară.

E mi-aş dori un veac de fericire

Că vasul inimii nu e de-ajuns de plin

Ca să devină barcă de senin

Plutind pe marea de speranţă şi iubire.

Arogantei de Vali Zavoianu

S-o fi-ntâmplat vreodată să te-mpiedici
Să mai greşeşti căzând în vreun păcat
Aşa că nu -mi mai ţine mie predici

Eşti om şi tu, nu eşti sanctificat.

Când te frământă tot ce nu fac bine
Şi arzi de nerăbdare să mă cerţi
Încearcă să priveşti întâi la tine
Să vezi că eşti mai blând şi poţi să ierţi...

Şi-atunci când toată lumea ţi se pare
Că a greşit, nu-i bună de nimic,
Alege o oglindă la-ntâmplare
Şi-ncearcă să te vezi în ea un pic.

(Sunt mulţi judecatori pe-ntreg pământul
Şi-ncă mai mulţi de- aceia neplătiţi
Mai toţi în faţa lumii fac pe sfântul
Dar ei nu sunt deloc neprihăniţi.)

Aşa că nu vreau predici, judecată
Şi nici ipocrizii să mai înghit
Tu uită-te-n oglindă doar o dată
Şi o să vezi că vei tăcea subit.

Z.V., noiembrie 2012

Eu fiind cu tine prea iarnă ... de Ovidiu Oana-pârâu

(... o iarnă care nu ştie încotro s-o apuce)

Azi m-ai certat că sunt rece!

Fiind altfel, n-aş mai putea să-ţi ofer

nici frumuseţea frământărilor mele

nici orizonturi troienite

sub valsul aiuritor de cristale

ce se aştern formând pajişti diamantine

peste care vor trece arzând,

dimineţi somnoroase

sau apusuri sângerând grăbite.

Eu le ignor egal,

aşteptând să-mi pângăreşti imacularea

cu strălucirea ochilor

căutând ghiocei pe care-i vei salva

din strânsoarea gerului meu

doar cât să-i striveşti

în voluptuosul,

dar primul şi ultimul lor sărut.

Aş vrea să-ţi cuprind glezna, genunchiul,

coapsa, pântecul, sânii, obrajii

şi să te pătez cu bujori,

dar îmi reprim îmbrăţişarea

de teamă că fierbinţeala dăruirii

m-ar susura într-o prea timpurie primăvară.

Târziu,

îmi flagelez laşitatea cu un viscol de gânduri,

sub veghea indiferentă a somnambulelor astre.

NIMIC NU DUREAZĂ… de Ioana Burghel

Nimic nu durează…


De-aici,

până la colţul
celeilalte străzi
am ochii plini
de praf…

Uneori
pietrele sângerează
sub paşii grei
ce frâng grumazul
unei zile…

Îţi dăruiesc
toate neiubirile
toate străzile
toate zidurile
toată agonia
unor nopţi
încercănate
şi-o singură
oglindă
în care
să-ţi priveşti
sufletul
ars…

Nimic nu durează…


IOANA BURGHEL

Tata de Cristina Maroiu

Copilul din mine
încă mai aşteaptă la geam
cu capul în palme, să vină tata.

S-a înnoptat şi-i frig afară!
Mama a făcut focul devreme-n astă-seară,
şi trage lacom soba, trage a iarnă…

Copilul din mine
încă îl mai aşteaptă pe tata!
Genele-i cad, în veghea inocentă.
El ştie că, oricât de obosit ar fi
după truda zilnică a vieţii,
tata îl va lua în braţe, îi va ciufuli părul
şi va scoate din buzunar o bomboană prăfuită!

Copilului i se va părea cea mai de preţ comoară,
şi va adormi cu ea sub pernă,
s-o aibă pentru mâine- porţia de dulce…

Copilul din mine încă mai aşteaptă!
Afară s-a pornit un vânt nebun
şi viscoleşte, răscolind copacii!
Adormi, copile, hai, adormi!
Hşşşş… hai, nani, nani….
Ia perna în braţe şi strânge în pumn bomboana,
înghite-ţi lacrimile sărate
şi lasă şuierul din sobă
să-ţi cânte el de noapte-bună!

Închide ochii, o să vină tata…

Iar de-ai să simţi pe obraz
o mângâiere caldă,
să ştii că tata a ajuns acasă!
...Însă pentru el multe-s prea târziu…
Nu plânge! Aprinde-i candela!
Cât încă îl aştepţi şi-l vezi în somn,
el e aici, e viu!

Cristina Măroiu
09.11.2012

Pe catafalcul toamnei ... de Ovidiu Oana-pârâu

Pe catafalcul toamnei răstignite,

Culori şi umbre parcă aiurează

Sub blânda lui căldură de amiază,

A soarelui, cu raze aurite.

Nemulţumit, noi tuşe pastelează

Pe pajişti reci, cu ocru troienite,

Mai ceartă două frunze rătăcite

Şi cheamă vântul, ce-n tablou le'aşează.

Priveşte lung, la joaca de lumină,

Un giulgiu policrom al vieţii duse,

Cad frunze din copaci, abia răpuse,

Un dans funebru într-o zi senină.

Oglindă de zenituri şi nadiruri,

Sub orizont crepusculul roşeşte

Şi astrul obosit la sân primeşte,

În vis să născocească alte iruri.

Ma regasesc... de Lacramioara Lacrima

Ma regasesc in al tau zambet
Ce-l recunosc in mintea mea,
Atata bucurie-n suflet
Ca am gasit dragostea ta
Iar, ochii tai ce ma privesc
Prin gand ii mangai ne-ncetat
In razele lor stralucesc
Un soare ce-i pe cer scaldat…
Ma regasesc in dorul meu
Ce-alearga spre-un orizont deschis
Acolo unde esti sa fiu si eu
Ca sa patrundem in lume de vis
A dragostei spre apogeu
Cu glas de sopotit de ape
In care doar numele meu
Sa-l ai in tine si in soapta…
Acolo, noi vom inalta,
Sperantele ce azi ne leaga
Si rand pe rand trepte-om urca
Departe de o lume-ntreaga,
Privind uimiti la stele multe
Din universul ce anume
Au stralucit noapte de noapte
Doar pentru mine…pentru tine…

Ma regasesc in amintiri
Ce amandoi le-am construit
In inima unei iubiri
Le-am asternut, oranduit…
Caci, clipa timpului fugara
Ar vrea ca sa-si asterne praful
Nicicand nu vom lasa sa piara
Nu vom uita sa tinem pasul…
In ritmul lui gingas si dulce
Cutreierand printr-o iubire
Nu vom opri, nu ne vom duce,
Din vesnica ei fericire…
Ma regasesc in poezie
Cand gandurile imi dau ghes
Si fericita ca pot scrie
Imbin cuvinte…le asez
In sentimente ce exprima
Smtiri traite si nespuse
Dintr-o faptura prea timida
Pastrandu-le in sine-nchise
Vers dupa vers mi s-a nascut
Le-am depanat cu drag in rime
Iubitule,…ai aparut
Acum, ma regasesc…in tine…

Anamneză Veronica Simona Mereuta

până mai ieri
ştiam că-mi vreau în orice clipă
viaţa,lumea înapoi,de la început

până la nevoi, precum cea inutilă
de-a îndrepta retroactiv vină şi nu păcat
căci aşa îi spun dorinţei de foc ce mă ştie
puternică şi seacă precum lava uscată

dacă îţi spun că mi-e dor în fiecare zi
ştiind că mă auzi cumva
asta nu înseamnă că te-aş mai iubi de mâine
la fel cum ploaia e caldă vara
pot avea încrederea oarbă că-ţi mai trebuie
ce-am devenit de-o vreme
ram călăuză de vânt fără rost
pauză între sistolă şi diastolă de fugă

aritmie dezordonat ordonată între tot ce-mi aparţine trecut
şi prezentul pe care nu-l aleg
doar îl împart scris de mână
singura dovadă că n-am dat ultima ofrandă
trend-ului tehnologic proaspăt încoronat

mi-e dor de tine
aşa cum inima se rupe repetitiv
aparenţă a fiecărei contracţii
cu deznădejdea că e ultima care va fi
luare aminte a unui nou început

la tine mi-a rămas odihna
iertarea şi renaşterea
căci nu poţi fi laolaltă
pendulă şi ceas de zăbavă singurei
amintiri
cu care ai ales sa-ţi tatuezi trecerea

iartă-mă doar că am rătăcit iarba
ce se cuvenea să o răstorn atunci când ştiam
că ai să te pogori asupră-mi
şi a treia oară
la un loc arcuş, strună şi vioară

07.11.2012
Vero