Peste seninul ochilor albastri
Si lacrimi de mahnire iti umbresc,
Lumina preafrumosilor tai astri.
Stii bine cat de mult eu te iubesc,
Chiar dac-acuma sunt plecat departe,
Caci fara tine nu pot sa traiesc,
Ce crud strainatatea ne desparte!
Dar mult nu mai avem de suferit,
Pana cand lacrima-ti va fi o raza,
Ochii-ti vor straluci in rasarit,
Pustiul sec se va preface-n oaza.
Si eu am suferit la fel de mult,
Si-am adunat in suflet multe lacrimi,
Acum,vreau fericire,nu tumult
Si sa aprindem focul plin de patimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu