auzeam sunetul
solzilor de oţel
târâşul lamelor ascuţite
foşneau sub podele
mă urmărea şerpuitoare
năluca imaginaţiei
cu ochi de viperă
printre crăpăturile
scândurilor de lemn
ştiam că nu poate
să mă ajungă
exista doar îngrădit
pericolul ce se numea:
tu ştii ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu