în ore-ntunecate de Renate Müller

zburd în aşteptarea ta
sunt ramura deplină
pe care te poţi aşeza
când te vei întoarce

fără tine mi-e greu
îţi dăruiesc florile
nopţilor culese
de pe câmpiile lunii

făptură de sticlă
când moartă când vie:
închid acum pleoapele
iluziilor deşarte