luni, 25 martie 2013

DRUMUL PÂNĂ LA TINE de Ioana Burghel

E așa departe pân la tine,
Că se rătăcește chiar și gândul,
Mă dezbracă noaptea în suspine
Și de jale plânge tot pământul.

La țărmul vieții nu e niciun port,
Pescărușii caută catargul,
O corabie cu un cap de mort
Despică apele și înaltul.

Se ascund potecile în neguri,
E lumină dincolo de ceață,
- Inimă aș vrea să nu mai tremuri
Când aștepți o altă dimineață.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu