Iarna-şi îngroapă trecutul
Omăt muribund în pământ,
Din care s-or trece în vânt,
Arome vestind începutul.
Iar albul se mută în floare,
Mesaje scriind pe covorul
Verde, vestind aişorul
Ce-a luat a zăpezii culoare.
Se-apropie cerbii să pască
Şi printre copite privesc,
Minunile albe cum cresc
Din iarba ce dă să se nască.
Un fir răsărit lângă ape,
Sfidând tumultosul izvor,
Le schimbă ştiutul decor,
Iar ei nu-ndrăznesc să se-adape.
Apoi li-e atrasă privirea
În jur de lăstarii ce cresc
Noi muguri ce-n soare plesnesc,
Pictându-şi vernil devenirea.
Curând se întorc spre desişuri
În care se-aud armonii
Şi triluri vestind bucurii,
De nouă viaţă-n frunzişuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu