sâmbătă, 16 martie 2013

Undeva, visul tânguie... de Radu Adrian Gelu

Între tunete-n sunet de lacrimă,
undeva țipă câte-o inimă frântă
ca un trandafir cu spin în scrimă,
amar dorul ce tânguind își cântă...

Undeva visul rupt valul îl poartă,
și talazuri în insomnii rostogolite
bat la poarta a oceanului soartă,
picuri de durere și iluzii contopite...

Gândul cel trist iubește ploaia,
încercând durerea a-și ascunde
cu șir de picuri, lacrima și văpaia
în clepsidra eternelor secunde...

14.03.2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu