undeva țipă câte-o inimă frântă
ca un trandafir cu spin în scrimă,
amar dorul ce tânguind își cântă...
Undeva visul rupt valul îl poartă,
și talazuri în insomnii rostogolite
bat la poarta a oceanului soartă,
picuri de durere și iluzii contopite...
Gândul cel trist iubește ploaia,
încercând durerea a-și ascunde
cu șir de picuri, lacrima și văpaia
în clepsidra eternelor secunde...
14.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu