marți, 12 martie 2013

VID de Cornelia Stamati


Am vrut sa scriu...
despre iubire,viata,lumna...
dar cuvintele au tacut!
Le auzeam doar inima fierbinte, batand speriata ...
Am implorat...am plans...am strigat!...
Au soptit tremurand:DU-NE ACASA...
Aici...aerul,cerul,lumea nu e a noastra!
aici...stam mereu treze,e frig si neliniste si oamenii 
rad cand rostim!
Acasa...sunetul nostru era cald si iubitor...
Oh!...tu,deja gandesti in limba lor si uiti sa ne mai iubesti...
Tac...privesc pe fereastra palmierul inalt si prafuit
si-mi aduc aminte de ciresii si merii inforiti de acasa...
Imi alint infiorata cuvintele,le culeg in palme sa nu imi vada
disperarea...apoi respir adanc...
ochii imi cauta orbi in suflet dar e liniste...intuneric si liniste...
pe buze arde un blestem si strang pumnii !
cuvintele zguduite de plans,soptesc inca: DU-NE ACASA...A C A S A...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu