şi, totuşi,paşilor mei le sunt dragi urmele
nu mă uita îmi scrie steaua din frunte
sau ce-o fi ea
snoavă sau balada şoaptei înflorite de mugur
măria sa viaţa mă ridică după fiecare trântă
iubesc iubirea
urăsc uitarea atât cât mă lasă minunea de cer
albastru şi celelalte culori
ale ochilor prin care văd inimi
bat suflete clopote la porţi de necuprins
VeSMe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu