preling obrazul din cerul cel gri,
cristale vii, diamante cât aluna,
picur clar chiar de-s norii negri…
Tăcut izvor a milion de lacrimi,
cascadă caută a umple oceanul
viu, unde în derivă plutesc inimi
spre morgane. Off vicleanul…
Uneori, lacrimi false udă rimelul
şi plimbând pe obraz minciuna,
cu iubirea naivă joacă alunelul,
lacrimă adevăr nefiind niciuna…
Milion de lacrimi tot o fericire,
aduc atunci plutirea-n morgană
cu şoapte, jurăminte de iubire
o inimă-n capcană de curtezană…
15.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu