Privirea mi se ţese în voal de gând fugar
Şi-nvăluie făptura-ţi sculptată pe altar,
Născând nuntiri nebune din zvârcoliri de tartori
Rămân în ceruri îngeri, neputincioşii martori.
Cu fiecare noapte îmi redevii mireasă,
Din depărtarea vremii, cu voia ta aleasă.
Când se îngână zorii, strivit în aşternut,
Te mai peţesc odată cu ultimul sărut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu