mânile acoperă cât să protejeze
firul de lumină din miezul nopții
sufletele deschise primesc raza
ca pe un izvor nesfârșit
te apropii încet de ultima treaptă
cu ochii tremurând
și totuși iubind
privirea ce te-așteaptă
e prea mult dor strâns
în cupa vieții
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu