acum iartă dacă și tu m-ai iubit,
chiar de vei picura dorul neostoit,
speranței a duce finitul în infinit...
Iubire, un sărut mai poate fi sortit,
ca alint zâmbetului în lacrimă boltit,
și îmbătat de apa vieți-ți în clipocit,
să port lacrima amurgului cărunțit...
Ridicat-am templu în gândul însorit,
arcadă peste a lacrimilor izvor vestit,
ofrandă inima a-ți aduce fiind ispitit,
pe altarul sfânt ca veșnic îndrăgostit...
Lacrima de iubire la durere are apetit,
iar ruga mută nicicând ea n-a amuțit,
nici când soarta în speranță e un cuțit,
de lacrimă dorul nu poate fi despărțit...
15.03.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu