Un ghiocel a răsărit,
Din iarba ofilită-n toamnă,
Să ne zâmbească şmecherit.
Iar razele de prin hotare,
Tot dezvelesc ce e ascuns
Sub pătura albită tare
De iarna rece, ce s-a dus.
Priveşte cum răsar sfioase,
Brânduşe-n haină violet,
Stau parfumate-n bobi de soare
Clipind cu ochii lor, cochet.
Pădurea-n caldă deşteptare
Îşi trage stolul auriu,
Pe braţele-i tremurătoare
Ce-au amorţit în argintiu.
Şi păsările-s fericite,
Se gâlcevesc în zori de zi,
Cătând insectele-adormite
În frunzele căzute-n glii.
Tu vezi, iubite,-i primăvară!
Ea ne inspiră să trăim
Cu şoapte dulci până în seară
Ca în iubire să plutim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu