albesc copacii prin livezi
de dorul iernii ce-a trecut
te chem podoaba să le-o vezi
şi să mă-mbii cu un sărut
de n-oi veni s-or scutura
pudrând a ierbilor covor
doar roadele s-or bucura
iar eu mă voi topi de dor
şi-n urmă paşii m-or purta
prin colbi de floare duşi de vânt
spre tine rugă-oi îndrepta
să mă alini cu un cuvânt
atât să-mi dai, cuvânt de miere
iar eu cu roze flori de măr
te-oi alinta şi-o mângâiere
ţi-oi prinde ca podoabă-n păr
din ciclul "Primăvara"
volumul "Surori metrese timpului"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu