şi primăveri şi toamne reci
iar iernile-au bătut mereu
şi verile mi-au fost prea seci,
Am strâns în mine vechi poveri
iar ramul trist atârn-acum,
că azi îmi e la fel ca ieri
şi-s tot la margine de drum
Mai trece câte-un călător,
adastă-n umbra mea şi pleacă,
iar eu rămân cu-acelaşi dor
prea trist în lumea-mi prea săracă.
De ce-aş doini, când al meu cânt
e doar suspin pe-o vioară?
Cui să spun vorbe de alint
când iarna rece mă doboară?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu